Viata....si aparitia mustelor

Deasupra strugurilor lasati prea mult sa astepte in caldura apar muste minuscule care le dau tarcoale si se infrupta din festin. Daca incerci sa le alungi fluturandu-ti mana pe deasupra farfuriei poti constata ca reusesti doar pret de cateva secunde. Musculitele constientizeaza problema numai in momentul in care ea se intampla efectiv, apoi, lipsite de memorie si pofticioase, isi reiau activitatea deasupra ciorchinelui dulce zemos.Ma gandesc ca oamenii, posesori de memorie si facultati mintale, reusesc sa se comporte asemanator atunci cand nu reusesc sa elimine din viata lor situatii comportamentale, naravuri sau mecanisme de gandire. Desi realizeaza pericolul ce decurge din aciuarea pe langa acest tip de struguri, par dispusi sa-l uite imediat ce acesta se va fi intamplat.Mai grav decat in cazul musculitelor este ca strugurii nostri adesea nu sunt reali, ci doar proiectii nefericite ale mintilor noastre pline de facultati.

Interviul Poporului

- Sufar de blocuri si de seminte, sufar de praf si de neputinte, sufar de cabluri suprapuse pe cer, sufar de gri si de prea mult fm.Ma doare foarte tare Casa Poporului..
- Va doare zilnic?
- Nu, de vreo trei- patru ori pe saptamana...
- Va doare si noaptea?
- Nu.
- Aplecati-va putin...asa...
- Sunt dependent de esapament, de trotuar ingust si eveniment de sala si antrenament sunt dependent de independent si independent de rationament...
- Stati putin, astea nu sunt simptome grave cele enumerate mai sus...e mai degraba o surmenarea dar partea cu rationamentul ma preocupa...ati luat ceva?
- Pentru rationament am luat neovolutiune fiole dar pentru independenta nu mi-au dat nimic...
- Cine v-a vazut?
- Un medic urbanist...
- Si v-a dat neovolutiune fara intradorinta fiole? De 20 mg?
- Da.
- Ce impostori domne' urbanistii astia.Stiti cate cazuri avem ca dumneavoastra? Sute!Nesimtiti! Au un deal cu casa de aigurari si prescriu doar neovolutiune.Criminali.Priviti des?
- Privesc, cam de doua ori pe saptamana.
- Ce priviti?
- Cerul...
- Mda, nu e bine...Nu e bine deloc...Inhiba procesul de urboforeza si nu mai dati randament...o sa va trec pe anticer. E foarte eficient.Oricum e bine ca ati venit din timp ca altfel cine stie puteati sa faceti un inceput de Kohlinger
- Ce e aia?
- Sindrom de stea moarta...
- Mda...
- Ok. Deci luati ce v-am dat si ne vedem saptamana viitoare.
- Si cu Casa Poporului?
- Daca nu va doare noaptea sau la miscari bruste nu ne ingrijoram deocamdata...

Azi am si gatit :d

Iei o punga de creveti congelati, ii decongelezi, pui putin ulei de masline intr-o tigaie de teflon incingi bine, arunci crevetii sa sfaraie rau, dupa aia ii lasi sa se perpeleasca, stropesti cu vin alb, sare si dupa ce mai stau putin, pui juma de ceapa taiata marunt si doi catei de usturoi la fel de marunt ciopartiti, ii mai tragi peste asta o dusca de vin alb si la sfarsit marar mult si o juma de lamaie stoarsa.Toata operatia ar trebui sa dureze 10-12 min. E absolut fabulos, mediteranean si delicios. Trust my word.

Romania de astazi !!!!

Triste nu sunt traficul, hotia, rautatea si smecheria romanilor. Tristetea vine din inapetenta pentru altruism si dedicare. Refuzul de a trai si pentru cei din jurul tau este cheia existentei noastre. Fundamentarea individului primitiv, incapabil de a se ridica deasupra propriilor nevoi este modelul cetateanului roman. De aici, din neputinta de a trai pentru altcineva decat cu noi si cei foarte apropiati, de aici ni se trag toate.
Cultul vietii ca o jungla in care trebuie sa taiem lianele societatii fara sa ne uitam in dreapta sau in stanga. Solidaritate? Spirit de echipa? Intr-ajutorare? Viitorul ca loc comun? Nu, doamnelor si domnilor, astea sunt valori care l-ar putea face pe individ sa renunte la drumul simplu si drept al egoismului. Cand am ajuns in asemenea hal? Preocupati de un sine hranit exclusiv cu deseurile culturilor de consum de care occidentul nu stie cum sa se mai dezbare?Raspunsul e simplu, in comunism. Desi comunismul are ca doctrina fundamentala anularea individului ca forma de exprimare si abonarea lui la gandirea colectiva, de turma, paradoxul consta tocmai in faptul ca latent, a reusit sa potenteze acele porniri individuale care interzise ani de-a randul au izbucnit extrem odata cu prabusirea sistemului: setea de proprietate, libertatea iresponsabila, exprimarea necenzurata dar si necontrolata, vanatoarea de castig in afara oricaror precepte morale, conurenta neloiala, furtul din bunurile comunitatii.
Cincizeci de ani am fost obligati sa invatam sa pacalim un sistem in care nu puteam sa ne manifestam ca indivizi. In care personalitatea accentuata, virfurile din orice domeniu erau drastic reduse la tacerea turmei.Convenabil pentru capuse. Cincizeci de ani am pacalit comunismul pe la colturi, soptind si susotind, deturnand in cantitati microscopice bucati din "averea patriei".Ne-am adaptat si ne-am specializat in smecherii si solutii care mai de care mai ingenioase. Am invatat sa traim o viata paralela cu sistemul care ne voia "solidari" in construirea "societetii multilateral dezvoltate" si a "omului de tip nou". Dezradacinati de pe ogoarele lor taranii erau adusi in blocuri si trebuiau sa se obisnuiasca cu ideea ca nu vor mai privi niciodata linia orizontului in miros de fum si balega de cal.Ei sunt mutantii. De doua ori mai periculosi decat noi ceilalti nascuti la oras.Ei s-au invatat sa pacaleasca sistemul fara sa respecte orasul. Pentru ca structural, casa lor ramanea ogorul si orasul doar o fortareata impersonala unde ei va fi trebuit sa-si traiasca tot restul zilelor. Asa ne-au pus impreuna, tarani, muncitori si oraseni stratificati pe viata pentru constructia comunismului.Eram un popor ingretosat de atata solidaritate falsa intre clasele sociale obligate sa ridice monstruozitatea. Ne uneau doar umilinta, frica deznadejdea si ura impotriva unui singur om.Apoi intr-o zi toate astea s-au terminat.Ne-am trezit goi, in fata democratiei. Aveam toate optiunile in fata noastra. Si cum era de asteptat, primul lucru la care am renuntat a fost solidaritatea. Am aruncat-o cat colo si ne-am spus: e timpul sa traim pentru noi insine ca destul am trait la comun. Si atunci a inceput vijelia.Cei mai abili si mai iuti s-au infruptat din avutia comuna lasata de izbeliste de comunisiti. Multi,idealisti, au ramas intr-o expectativa plina de idealuri si sperante. Cei mai multi, descumpaniti si dezorientati au asteptat un lider. Iar liderii nu au intarziat sa apara speculand nehotarirea.Nimeni nu se mai gandea la nimeni. Brusc toate directiile aveau drumuri deschise. Si oamenii impinsi de vantul libertatii au inceput sa goneasca manati de ideea izbavirii prin agonisire. Nimeni nu a mai trait pentru nimeni iar liderii nu conduceau pe nimeni decat propriile destine. Rezultatele nu au intarziat sa apara. Ele sunt Romania de azi.

Ascunzisul !

"...Inca de la primele intalniri, amandoi isi uitasera varsta si se comportau unul fata de celalalt cu familiaritate, ca doi soti care si-au ascuns atatea in viata ca nu mai au ce sa-si spuna." Gabriel Garcia Marquez

Inspiratie !

Paharul de vin rosu din fata ta nu este garantia inspiratiei.
Singurele momente in care inspiratia devine concret sunt mingile care lovesc in suflet atunci cand destinul joaca "peretel" arbitrat condescendent de Dumnezeu.

Schimba-te !

La diversele critici ale sistemului sau societatii noastre lumea intreaba aici pe blog: bine dar nu vii cu solutii, nu vii cu ceva concret? Raspunsul meu este simplu: incercarea de a-i schimba pe altii din perspectiva propriei noastre subiectivitatti este dupa cum bine stim sortita esecului.Cred ca doar schimbandu-ne pe noi in raport cu nemultumirile fata de sistem ne poate ajuta.Dar asta cu schimbarea de sine in locul schimbarii celuilalt e un fapt greu de constientizat si de acceptat. In definitiv, de cele mai multe ori we just love the way we are.Suna a filosofie ieftina dar este micul meu adevar pe ziua de azi.

PS. Ce sansa am eu sa-l schimb pe burtosul cu Logan care arunca servetelul imbibat de shawrma in intersectie la Romana?