Oamenii fac greseli mari de dragul iubirii. E un fapt stiut.
Ajung sa se substituie celui de langa ei in forma doar. Ratand fondul.
Aud adesea ca iubirea inseamna sa-l sprijini pe cel de langa tine in momentele grele. Sa simti nevoia sa o faci. Asta nu presupune, insa, ca il intelegi, ca ajungi sa-i studiezi resorturile si sa stii care sunt nevoile lui REALE.
Compasiunea fata de nemultumirile sau nefericirea partenerului tau si umarul pe care i-l oferi nu inseamna nimic altceva decat un antiinflamator sau cel mult un anestezic.
Intelegerea nevoilor reale ale celui iubit, asta este pariul unei relatii. Sa mergi adanc in sufletul celui langa care traiesti si sa nu transformi o relatie intr-o mecanica a sabloanelor. "Hai sa-l sun sa vad ce face", "Cum a fost la birou iubitule", "Esti bine?", "Hai sa ne relaxam in weekend, vrei?", "Hai langa mine si uita de toate problemele pentru cateva ore"; toate propozitiile astea impartite intr-un orar prestabilit nu fac decat sa reduca la o tema generala nevoia unuia pentru celalalt.
Peste asta vine frica oamenilor de a-si spune in fata unul altuia ce-si doresc cu adevarat. Mai ales in plan spiritual. Din iubire oamenii isi menajeaza partenerii. Anumite lucruri nu se spun pentru ca ar fi prea dur sau prea pretentios pentru celalalt. Si uite asa, ajungi sa-ti privesti partenerul si sa-ti pui intrebari (pentru ca nu i le pui lui) vis-a-vis de posibilele lui capacitati de a-ti oferi ceva ce nu-i vei cere niciodata. De frica.
Pentru ca iubirea e perfida pe cat e de curata. Ea se naste si infloreste cu cele mai inaltatoare sentimente, dar moare otravita de cele mai ascunse indoieli.
Puterea de a afla totul despre cel din fata ta fara a-i tulbura apele sufletului, da, asta e marea provocare a iubirii.
De cate ori nu ne-am pus intrebarea asta: - Cum sa te fac sa afli ce imi trebuie de la tine, spiritual vorbind, fara sa te fac sa suferi, fara sa te lovesc?
Si de cate ori am rostit-o partenerului nostru?
Iubirea incepe cu intrebari simple pe care le rostim si sfarseste cu intrebari la fel de simple pe care nu le punem niciodata.
sâmbătă, 25 decembrie 2010
Iubirea si betonul !
As vrea sa fotografiez un cuplu de indragostiti, care sa pozeze nud, intr-o increngatura a trupurilor. Vreau sa fac aceasta fotografie intr-un spatiu mare, inchis, in care sa predomine betonul. Ca o expresie a ideii ca iubirea se poate naste oriunde si poate sfida orice....Dar tu Iubirea mea?....Nu ai putut sfida?
Singur de Craciun !
Sigur ca sarbatoarea Craciunului presupune armonie familiala, ganduri bune si generozitate. Ce ne facem insa cu cei din spitale, aurolacii, batranii carora li s-au vandut casele in care traiesc? Ce ne facem cu nefericitii, cu cei singuri si deprimati care nu intrevad nici o raza de speranta? Ce ne facem cu cei care-i pierd pe cei dragi in apropierea Craciunului si privesc bradul cu ochii lacrimand de amintiri sangerande ale celor plecati? Ba omule ce naiba te-a apucat? Fii bai nene pozitiv ca e Craciunul!!!
Ce ne facem cu cei plecati, cu familiile dezbinate, ce ne facem cu parintii care lupta pentru viata copiilor lor? Societatea moderna ii exclude parca pe toti acesti proscrisi. Oamenii sunt dispusi formal sa fie generosi. Este un altruism care tine mai degraba de "asa se face" decat de o pornire launtrica generata de valoarea intrinseca a mesajului crestin. Hai sa ducem niste cadouri la caminele de batrani pentru ca sa putem dormi linisiti in seara de ajun. In definitiv merge si asa. E mai importanta finalitatea decat sentimentul care a generat-o. Cu toate astea miile de membrii ai listei de mai sus incearca un sentiment de excludere de la sarbatoarea burgheza a Craciunului exprimata prin caldura, cadouri, zambete largi si suflet bun stropit cu vin si cozonac in cercuri restranse in care oamenii se imbratiseaza feriti de jungla de afara. Poate ca solutia pentru cei singuri ar fi sa se sustraga din sfera acestui sistem de referinta.
Craciunul nu e in mall-uri si nici pe partii sau in restaurante cu specific romanesc. Craciunul nu e nici macar in fata brazilor sub care fiecare a pus cadouri dupa posibilitati. Craciunul nu e reprezentat de inflatia de colinde care aproape ca te ingretoseaza.
Craciunul este in povestea simpla a nasterii lui Isus. Si poate ca Isus a fost cel mai singur OM din istoria lumii. Pentru ca oamenii l-au fortat sa-si duca existenta in no-man's land-ul dintre ei si Dumnezeu. Semnificatia Nasterii Celui care din solitudinea divina a reusit sa raspandeasa la scara mondiala o filosofie a iubirii asta trebuie sa fie raza de speranta pentru toti cei care se simt singuri de Craciun.
Pe cruce, la capatul lumesc al calatoriei, Fiul Omului a fost parasit de oameni. Pentru ca apoi sa renasca inmiit la dreapta Tatalui. Craciunul sta in Bucuria ca Isus a putut sa renasca din singurate si dispretul necredinciosilor. De Craciun Isus este speranta celor Singuri. In afara lumii nebune in care traim suntem fiecare dintre noi si El.
Ce ne facem cu cei plecati, cu familiile dezbinate, ce ne facem cu parintii care lupta pentru viata copiilor lor? Societatea moderna ii exclude parca pe toti acesti proscrisi. Oamenii sunt dispusi formal sa fie generosi. Este un altruism care tine mai degraba de "asa se face" decat de o pornire launtrica generata de valoarea intrinseca a mesajului crestin. Hai sa ducem niste cadouri la caminele de batrani pentru ca sa putem dormi linisiti in seara de ajun. In definitiv merge si asa. E mai importanta finalitatea decat sentimentul care a generat-o. Cu toate astea miile de membrii ai listei de mai sus incearca un sentiment de excludere de la sarbatoarea burgheza a Craciunului exprimata prin caldura, cadouri, zambete largi si suflet bun stropit cu vin si cozonac in cercuri restranse in care oamenii se imbratiseaza feriti de jungla de afara. Poate ca solutia pentru cei singuri ar fi sa se sustraga din sfera acestui sistem de referinta.
Craciunul nu e in mall-uri si nici pe partii sau in restaurante cu specific romanesc. Craciunul nu e nici macar in fata brazilor sub care fiecare a pus cadouri dupa posibilitati. Craciunul nu e reprezentat de inflatia de colinde care aproape ca te ingretoseaza.
Craciunul este in povestea simpla a nasterii lui Isus. Si poate ca Isus a fost cel mai singur OM din istoria lumii. Pentru ca oamenii l-au fortat sa-si duca existenta in no-man's land-ul dintre ei si Dumnezeu. Semnificatia Nasterii Celui care din solitudinea divina a reusit sa raspandeasa la scara mondiala o filosofie a iubirii asta trebuie sa fie raza de speranta pentru toti cei care se simt singuri de Craciun.
Pe cruce, la capatul lumesc al calatoriei, Fiul Omului a fost parasit de oameni. Pentru ca apoi sa renasca inmiit la dreapta Tatalui. Craciunul sta in Bucuria ca Isus a putut sa renasca din singurate si dispretul necredinciosilor. De Craciun Isus este speranta celor Singuri. In afara lumii nebune in care traim suntem fiecare dintre noi si El.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)