Am un prieten care lucreaza in domeniul productiei publicitare si care, zilele trecute – la o cafea, mi-a spus o poveste destul de interesanta. Tipul are 24 de ani, are un atelier unde lucreaza, in momentul de fata, 3 angajati platiti destul de ok. Anul trecut a avut insa un impas. Comenzile nu mai veneau, avea 4 angajati si stateau pur si simplu degeaba. Cheltuielile veneau, se adunau si, incet, tipul a intrat in depresie. Nu mai avea chef de munca, nu mai avea viziune, nu stia incotro se indreapta.
La un moment dat a decis sa apeleze la un psiholog, la care s-a dus vreo 3 sedinte. Acolo a inceput sa se deschida, sa verbalizeze problemele. Si mi-a spus cum, tot vorbind despre ceea ce il apasa si faptul ca nu gaseste nici o solutie, incet, a gasit raspunsul. Brusc s-a linistit, noaptea aceea a fost cea mai ‘usoara’ din anul respectiv. A doua zi il gaseai bandu-si extrem de calm, senin, cafeaua, la birou, cu 1 ora inainte de a-si incepe treaba. Si-a asteptat angajatii, i-a chemat la el, a ridicat din umeri..
“si le-am explicat ca sunt concediati…
Dintr-o data au disparut peste 50% din cheltuieli, am pastrat doar pe unul care mi-era ruda si intelegea ca ce intra, aia avem. Am rezistat si anul asta am ajuns la 3 angajati, avem comenzi si ei sunt mult mai bine platiti decat anul trecut. Dar viata a avut gust din momentul in care am avut un raspuns care, in principiu, era mai mult decat logic.”
). Gatul misca capul.