Viata....si aparitia mustelor

Deasupra strugurilor lasati prea mult sa astepte in caldura apar muste minuscule care le dau tarcoale si se infrupta din festin. Daca incerci sa le alungi fluturandu-ti mana pe deasupra farfuriei poti constata ca reusesti doar pret de cateva secunde. Musculitele constientizeaza problema numai in momentul in care ea se intampla efectiv, apoi, lipsite de memorie si pofticioase, isi reiau activitatea deasupra ciorchinelui dulce zemos.Ma gandesc ca oamenii, posesori de memorie si facultati mintale, reusesc sa se comporte asemanator atunci cand nu reusesc sa elimine din viata lor situatii comportamentale, naravuri sau mecanisme de gandire. Desi realizeaza pericolul ce decurge din aciuarea pe langa acest tip de struguri, par dispusi sa-l uite imediat ce acesta se va fi intamplat.Mai grav decat in cazul musculitelor este ca strugurii nostri adesea nu sunt reali, ci doar proiectii nefericite ale mintilor noastre pline de facultati.

Interviul Poporului

- Sufar de blocuri si de seminte, sufar de praf si de neputinte, sufar de cabluri suprapuse pe cer, sufar de gri si de prea mult fm.Ma doare foarte tare Casa Poporului..
- Va doare zilnic?
- Nu, de vreo trei- patru ori pe saptamana...
- Va doare si noaptea?
- Nu.
- Aplecati-va putin...asa...
- Sunt dependent de esapament, de trotuar ingust si eveniment de sala si antrenament sunt dependent de independent si independent de rationament...
- Stati putin, astea nu sunt simptome grave cele enumerate mai sus...e mai degraba o surmenarea dar partea cu rationamentul ma preocupa...ati luat ceva?
- Pentru rationament am luat neovolutiune fiole dar pentru independenta nu mi-au dat nimic...
- Cine v-a vazut?
- Un medic urbanist...
- Si v-a dat neovolutiune fara intradorinta fiole? De 20 mg?
- Da.
- Ce impostori domne' urbanistii astia.Stiti cate cazuri avem ca dumneavoastra? Sute!Nesimtiti! Au un deal cu casa de aigurari si prescriu doar neovolutiune.Criminali.Priviti des?
- Privesc, cam de doua ori pe saptamana.
- Ce priviti?
- Cerul...
- Mda, nu e bine...Nu e bine deloc...Inhiba procesul de urboforeza si nu mai dati randament...o sa va trec pe anticer. E foarte eficient.Oricum e bine ca ati venit din timp ca altfel cine stie puteati sa faceti un inceput de Kohlinger
- Ce e aia?
- Sindrom de stea moarta...
- Mda...
- Ok. Deci luati ce v-am dat si ne vedem saptamana viitoare.
- Si cu Casa Poporului?
- Daca nu va doare noaptea sau la miscari bruste nu ne ingrijoram deocamdata...

Azi am si gatit :d

Iei o punga de creveti congelati, ii decongelezi, pui putin ulei de masline intr-o tigaie de teflon incingi bine, arunci crevetii sa sfaraie rau, dupa aia ii lasi sa se perpeleasca, stropesti cu vin alb, sare si dupa ce mai stau putin, pui juma de ceapa taiata marunt si doi catei de usturoi la fel de marunt ciopartiti, ii mai tragi peste asta o dusca de vin alb si la sfarsit marar mult si o juma de lamaie stoarsa.Toata operatia ar trebui sa dureze 10-12 min. E absolut fabulos, mediteranean si delicios. Trust my word.

Romania de astazi !!!!

Triste nu sunt traficul, hotia, rautatea si smecheria romanilor. Tristetea vine din inapetenta pentru altruism si dedicare. Refuzul de a trai si pentru cei din jurul tau este cheia existentei noastre. Fundamentarea individului primitiv, incapabil de a se ridica deasupra propriilor nevoi este modelul cetateanului roman. De aici, din neputinta de a trai pentru altcineva decat cu noi si cei foarte apropiati, de aici ni se trag toate.
Cultul vietii ca o jungla in care trebuie sa taiem lianele societatii fara sa ne uitam in dreapta sau in stanga. Solidaritate? Spirit de echipa? Intr-ajutorare? Viitorul ca loc comun? Nu, doamnelor si domnilor, astea sunt valori care l-ar putea face pe individ sa renunte la drumul simplu si drept al egoismului. Cand am ajuns in asemenea hal? Preocupati de un sine hranit exclusiv cu deseurile culturilor de consum de care occidentul nu stie cum sa se mai dezbare?Raspunsul e simplu, in comunism. Desi comunismul are ca doctrina fundamentala anularea individului ca forma de exprimare si abonarea lui la gandirea colectiva, de turma, paradoxul consta tocmai in faptul ca latent, a reusit sa potenteze acele porniri individuale care interzise ani de-a randul au izbucnit extrem odata cu prabusirea sistemului: setea de proprietate, libertatea iresponsabila, exprimarea necenzurata dar si necontrolata, vanatoarea de castig in afara oricaror precepte morale, conurenta neloiala, furtul din bunurile comunitatii.
Cincizeci de ani am fost obligati sa invatam sa pacalim un sistem in care nu puteam sa ne manifestam ca indivizi. In care personalitatea accentuata, virfurile din orice domeniu erau drastic reduse la tacerea turmei.Convenabil pentru capuse. Cincizeci de ani am pacalit comunismul pe la colturi, soptind si susotind, deturnand in cantitati microscopice bucati din "averea patriei".Ne-am adaptat si ne-am specializat in smecherii si solutii care mai de care mai ingenioase. Am invatat sa traim o viata paralela cu sistemul care ne voia "solidari" in construirea "societetii multilateral dezvoltate" si a "omului de tip nou". Dezradacinati de pe ogoarele lor taranii erau adusi in blocuri si trebuiau sa se obisnuiasca cu ideea ca nu vor mai privi niciodata linia orizontului in miros de fum si balega de cal.Ei sunt mutantii. De doua ori mai periculosi decat noi ceilalti nascuti la oras.Ei s-au invatat sa pacaleasca sistemul fara sa respecte orasul. Pentru ca structural, casa lor ramanea ogorul si orasul doar o fortareata impersonala unde ei va fi trebuit sa-si traiasca tot restul zilelor. Asa ne-au pus impreuna, tarani, muncitori si oraseni stratificati pe viata pentru constructia comunismului.Eram un popor ingretosat de atata solidaritate falsa intre clasele sociale obligate sa ridice monstruozitatea. Ne uneau doar umilinta, frica deznadejdea si ura impotriva unui singur om.Apoi intr-o zi toate astea s-au terminat.Ne-am trezit goi, in fata democratiei. Aveam toate optiunile in fata noastra. Si cum era de asteptat, primul lucru la care am renuntat a fost solidaritatea. Am aruncat-o cat colo si ne-am spus: e timpul sa traim pentru noi insine ca destul am trait la comun. Si atunci a inceput vijelia.Cei mai abili si mai iuti s-au infruptat din avutia comuna lasata de izbeliste de comunisiti. Multi,idealisti, au ramas intr-o expectativa plina de idealuri si sperante. Cei mai multi, descumpaniti si dezorientati au asteptat un lider. Iar liderii nu au intarziat sa apara speculand nehotarirea.Nimeni nu se mai gandea la nimeni. Brusc toate directiile aveau drumuri deschise. Si oamenii impinsi de vantul libertatii au inceput sa goneasca manati de ideea izbavirii prin agonisire. Nimeni nu a mai trait pentru nimeni iar liderii nu conduceau pe nimeni decat propriile destine. Rezultatele nu au intarziat sa apara. Ele sunt Romania de azi.

Ascunzisul !

"...Inca de la primele intalniri, amandoi isi uitasera varsta si se comportau unul fata de celalalt cu familiaritate, ca doi soti care si-au ascuns atatea in viata ca nu mai au ce sa-si spuna." Gabriel Garcia Marquez

Inspiratie !

Paharul de vin rosu din fata ta nu este garantia inspiratiei.
Singurele momente in care inspiratia devine concret sunt mingile care lovesc in suflet atunci cand destinul joaca "peretel" arbitrat condescendent de Dumnezeu.

Schimba-te !

La diversele critici ale sistemului sau societatii noastre lumea intreaba aici pe blog: bine dar nu vii cu solutii, nu vii cu ceva concret? Raspunsul meu este simplu: incercarea de a-i schimba pe altii din perspectiva propriei noastre subiectivitatti este dupa cum bine stim sortita esecului.Cred ca doar schimbandu-ne pe noi in raport cu nemultumirile fata de sistem ne poate ajuta.Dar asta cu schimbarea de sine in locul schimbarii celuilalt e un fapt greu de constientizat si de acceptat. In definitiv, de cele mai multe ori we just love the way we are.Suna a filosofie ieftina dar este micul meu adevar pe ziua de azi.

PS. Ce sansa am eu sa-l schimb pe burtosul cu Logan care arunca servetelul imbibat de shawrma in intersectie la Romana?

Umilinta oamenilor si brand-ul

Povestea lumii moderne vine peste noi cu orgoliu de brand. Lumea alearga dupa bunastare sub toate formele ei. In momentul in care nevoile primare sunt atinse oamenii se orienteaza spre slefuirea propriei "bunastari". Vrem haine mai frumoase , masini mai scumpe, restaurante rafinate, trabuce "hand -made", pantofi la fel. Intra in scena artizanii unicatelor. Brandurile propun orgoliu. Propun imagini ideale. Blugii iti propun eroi cu bicepsi pe motociclete sfidand limitele. Cate o femeie intangibila priveste dincolo de tine si te face sa crezi ca doar invaluindu-te in parfumul ei si privirea ta va capata aura aceea de indiferenta perversa. Bancile iti propun barbatul cu ceas scump iar ceasurile scumpe iti propun bancheri. Bauturile energizante vorbesc despre orgoliul inteligentei. Ele nu sunt pentru oameni obositi ci pentru oamenii care vor sa topeasca limite. Masinile de clasa mare privesc sfidator din spatele spoilerelor cu design rautacios. Sfideaza masinile mici destinate plebei. Brandurile se asociaza cu eroi inventati de stapanii vanzarilor si de magicienii Photoshopului.Cumparam si ne identificam pana la confuzie cu produsele noastre. Suntem mai obraznici si mai stapani pe sine cu fiecare pereche de blugi, masina, parfum, ceas, sampanie sau mai stiu eu ce iluzie palpabila vine sa ne incurajeze ca realitatea este cea de pe mashurile care acopera cladirile. Suntem puternici si orgoliosi in spatele cailor putere. Urcam in lifturile care ne duc catre ultimele etaje ale bunastarii. Chiar daca nu avem acces pana sus coboram din lift si incercam sa fortam scara de incendiu.Apoi intr-o zi cand totul merge fabulos, unul din cele mai simple si umane sentimente bate la usa noastra: umilinta. Ne uitam pe vizor si nu ne vine sa credem ca acest cersetor jerpelit in preajma caruia detestam pe vremuri sa ne aflam a gasit calea sa ajunga sus acolo in imperiul pe care cu greu l-am construit si ni l-am asumat. Umilinta insa nu tine cont de branduri si nici de imgini ideale. Ea este un fapt al lumii reale cea pe care ne luptam s-o parasim zi de zi, amagiti de iluziile vanzatorilor de "concret". Cu cat mai mare orgoliul cu atat mai adanca umilinta. Caci nu, de cele mai multe ori nu suntem nici eroii cu bicepsi de pe motociclete, nici bancherii cu ceasuri scumpe. Nu suntem nici frumosii siguri pe sine ai lamelor de barbierit si nici femeile redutabile de pe vitrinele magazinelor cu bijuterii.Cand ne dam jos din bolizii cu hoarde de cai putere suntem din nou pe picioarele noastre. Fragili si mandri.De cele mai multe ori suntem doar bieti oameni incercand zadarnic sa schimbam conceptul de OM. Iar discrepanta dintre orgoliu si umilinta se adanceste pe zi ce trece in lumea asta care vinde orice. Ingeri cazuti din paradisul brandurilor, umilinta ne invata din nou sa traim. Simplu.

Mana Domnului

Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei.Te plimbi te uiti te invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe...

Drogurile ...

De ce au drogurile succes. Pentru ca ele te ajuta sa te transfigurezi. O alta realitate. Asta este una din cele mai frecvente aspiratii ale omului: o alta realitate.
Pentru asta drogurile sunt bune: marijuana pentru relaxare, heroina pentru nepasare si uitare de sine, cocaina pentru "witty mind and precise body, endless energy"

Toate campaniile antidrog vorbesc exclusiv despre efectul nociv.Si atunci copiii si teribilistii percep de fapt teoria fructului interzis.

Eu zic asa. Cand vrei sa te apuci de droguri gandeste-te ca e ca si cum te culci cu o femeie superba dar infestata cu HIV. Va fi the fuck of the century. And then u gonna die...slowly. In rest drogurile sunt bune.Ca si femeia superba infestata cu HIV.

Interzis minorilor

Sa plecam de la acceptarea faptului ca toti am privit cel putin o data un film porno. Celor care nu se afla in situatia asta nu ma adresez. Cred ca ati remarcat cu totii inutilitatea barbatului in filmele porno. Adica singurul lucru important pe care il aduce barbatul intr-un film porno este erectia si ca o consecinta a acesteia penisul.

Penisul si femeile sunt actorii principali. De barbati practic ne putem lipsi in filmele porno. Nu cred ca cineva ar fi deranjat daca le-ar fi decupate corpurile, asa ca in Photoshop si din ei ar ramane doar penisurile.

Noi am ramane concentrati pe interactiunea penis-femeie si nu ne-ar deranja prea tare ca au disparut din cadru doua maini, doua picioare si un trunchi si un cap de futalau. Ar putea chiar sa lase gemetele barbatului ca fundal sonor si am obtine un efect artistic marca " Ghost".

Ma rog nu as vrea sa divaghez prea tare. Raman insa la ideea ca doar prezenta penisului si a unei blonde bune intr-un filmuletz porno sunt conditiile sine-qua-non pentru reusita lui. Barbatii sunt balast. Ba, daca mai sunt si putin burtosi risca sa aiba un efect negativ asupra privitorului caruia i s-ar desprinde privirea din intamplare de pe tzatzele, buzele, cracii sau bucile blondei principale.

De ce aceasta mica dizertatie? Cred ca suntem cu totii de acord ca politicienii romani sunt vedetele noastre porno. Ei fut Romania zi de zi din toate pozitiile cu penisuri mari si groase. Asistam neputinciosi la acest film care se proiecteaza in mod obligatoriu sub ochii nostri.

Intrebarea mea este: daca politicienii si prietenii lor tot fut Romania in draci n-ar putea sa faca in asa fel incat sa nu mai fim obligati sa-i vedem si pe ei zilnic? Sa le vedem doar penisurile? Ar fi mai putin scarbos pentru noi. Si oricum nu cred ca se masturbeaza nimeni la filmul asta porno.

Prin urmare am putea fi scutiti macar de fetze si burti, de gemete si grohaituri, agonie si extaz politico-sexual. Dragi politicieni, futeti Romania in liniste, luati-ne sonorul si imaginea!

Ma intreb cand o sa realizam pe bune ca Romania (eterna curva sodomizata amanta neputincioasa a mitocanilor conjuncturali) suntem fiecare dintre noi?

Moartea si lupta unui om....

Am privit un om luptand cu moartea. Are ceva din maretia simfoniei Eroica.

Orgoliul. Orgoliul e o forma de a-l provoca pe Dumnezeu. Oamenii nu-si regasesc fragilitatea in Orgoliu. Priviti satrapii Lumii pe paturi de spital.

Aveti grija cand scuipati. Cei care o faceti. De multe ori flegmele nu-si ating tinta si se raspandesc in mii de stropi care ii murdaresc pe cei din jur.

Nu banii te schimba. Ideea ca ai putea sa-i pierzi. Dorinta de a-i avea.

Incruntarea spancenelor ....

Nu stii exact cand se termina copilaria. Si chiar de-ar fi asa, chiar daca ti s-ar spune, azi e sfarsitul copilariei tale, nu te-ar interesa. Dorinta sa porti ceas si pantofi eleganti e prea mare. De atita timp i-ai studiat pe barbatii filmelor tale preferate si acum esti atat de aproape. Trenuletul e mic, mult prea mic iar Andy, Freddy, Mojo, Bozo sau cum l-o mai fi chemand pe clovnul de plus al primilor tai ani e deja rutina.

Ti-e rusine sa-l mai iei in brate noaptea acum cand esti cu gandul la ea. Alunecos ti s-a strecurat in suflet gandul ca ea te-ar putea tine de mana. Si durerea asta. Ce-i cu durerea asta in capul pieptului care-ti aduce prima cuta intre sprancene? De-abia vizibila ce-i drept totusi o cuta. Apare mereu cand e ea in preajma si-l priveste mai mult pe Matei. Matei nu mai e prietenul tau cel mai bun...poate nici n-a fost. E egoist si nu paseaza niciodata in fata portii.

Te trezesti c-o rogi pe mama sa-ti calce tricoul alb. Mama-ti zambeste si tu ai senzatia ca stie si te inrosesti. Trenul se pune incet in miscare cu roti scartainde si copilaria ramane in urma, nu stii ca nu te vei mai intoarce niciodata acolo dar esti bucuros, vantul se involbura si-ti biciuie fata iar trenul in care te-ai urcat este adevarat si plin de senzatii tari...Acum gandul la ea nu e doar gand, e fierbinteala si freamat ce nu-ti dau pace noaptea, stii ca se apropie clipa, vorbesti despre asta precum barbatii pe care i-ai vazut prin filme...

...acum esti obraznic pentru intaia oara cu unul dintre ei si asta te face fericit mai ales ca a fost si ea de fata...trebuie sa fi observat ca ai avut tupeu cu domnul ala...nici prin cap nu-ti trece ca ea era fascinata de linistea privirii lui blocandu-ti insulta...te duci acasa si nu poti sa dormi, senzatii noi iti scurma prin suflet si-si fac loc spre apa ta vie...in curand nu va mai fi doar izvorul curat pe care l-ai tinut ascuns...picurii ploilor negre o sa-l murdareasca, depinde de tine sa-i faci alte canale ca sa-l tii neintinat...
........................................................................................................................................................................

peste ani, intr-o dimineata in care ai timp sa stai in fata oglinzii, privesti apatic si tulbure barbatul din fata ta...are o cuta intre sprancene bine conturata chiar si atunci cand se uita senin, linistit...te uiti in oglinda urmarind cararile fetei fara sa te intrebi cand s-a sfarsit copilaria...

Vara si caldura

Caldura de azi ma duce cu gandul la suferinta uscata a femeilor din romanele lui Marquez. In general suferinta in romanele sud-americnilor are ceva uscat, apasator dar e si marcata constant de prezenta soarelui. La polul opus sunt rusii si Strindberg. O suferinta rece, selenara.

YABANCI Lambada Remix 2010/ 2011

Tu mai poti sa razi ?

e si ala un zambet din nervi, nu? ia sa vedem - a crescut pretul la paine, la gaze, la branza. zambesti. de ce? de prost. asta ti-e primul gand. te gandesti - maine mor de foame. iar zambesti. iar sunt prost. incepi sa razi prosteste. asa te ia lumea. uite-l si p-ala care rade in nestire. rade de el. da, razi de tine. de nesiguranta ta, de prostia ta, de viitorul tau. chiar, de ce razi? de bancurile de la televizor? hai sa fim seriosi! de altii? da, de aia care n-au reusit sa fure si sa devina miliardari peste noapte. pai daca nu v-a dus capul, prostilor! ha-ha-ha! si razi de ei. pe urma te culci si-ti trece. maine ploua, asa zice prognoza. nu mai razi?

somer vs parlamentar

ce poate face un somer in romania? foarte multe lucruri. de exemplu, taie frunze la caini. asta e o activitate destul de grea. ganditi-va ca trebuie sa adune si sa numere frunzele. le toaca marunt. apoi le arunca un fir de sare, sa dea bine la clienti. pe urma isi cheama clientii. cainii. nu e usor sa ai un dispecerat, de genul 323, sa zicem, ca sa dai sfoara-n tara : e gata masa. nu mai zic de servirea mesei. tacamuri etc. in fine. la final aduni mizeria de pe urma contibuabililor care s-au infruptat. iti mai vine sa fii somer? cred ca nu. si atunci ce sa faci? nimic. a, ba da, e o posibilitate. sa si dormi, sa te simti bine. te faci parlamentar, nenica. mai greu e sa fii somer decat parlamentar, nu-i asa?

Romanica noastra !!!!

De ce merg lucrurile prost in Romania? Toata lumea se plange, fiecare are motivul sau de nemultumire, de la politica si starea drumurilor, a invatamantului, mancarea plina de chimicale din magazine, gunoaiele de pe strazi, ajungand pana la nemultumirile din propria familie. Nimic nu ne convine, totul merge prost. Dar de ce?
Asta e intrebarea la care caut un raspuns. Suntem oare niste nemultumiti prin nastere, ne place sa ne plangem, sa strambam din nas, sa criticam? Care e problema noastra pana la urma.
Pun intrebarea asta pentru ca vad de multe ori oameni ajunsi in posturi de conducere care se plang ca sistemul pe care ei il conduc nu merge bine. Ministrii se plang, directorii se plang, sefii de servicii se plang. Dar eu zic asa - frate, daca ai ajuns intr-un post de conducere, atunci esti acolo tocmai pentru a rezolva problemele, nu ca sa te plangi de ele. Nu esti in stare sa le rezolvi, da-ti demisia. Lasa pe altul mai bun sa vina in locul tau, sa le rezolve.
Ma gandesc ca asa e si cu poporul roman. Ne plangem mereu de ceva, de mizerie, de haos, de orice. Dar de ce nu punem mana, uniti fiind, sa rezolvam toate aceste probleme? Sta in puterea noastra s-o facem. Dar de cele mai multe ori n-o facem. Stam pe margine. Asteptam ca altii sa vina si sa ridice, de exemplu, mucul de tigara pe care tot noi l-am aruncat pe strada, in timp ce ne plangem ca e murdar orasul in care locuim. Dar stiti de ce nu facem nimic? De ce preferam sa ne tot plangem la infinit, fara sa ne rezolvam problemele? Parerea mea : pentru ca poporul nu poate sa-si dea demisia...