Umilinta oamenilor si brand-ul

Povestea lumii moderne vine peste noi cu orgoliu de brand. Lumea alearga dupa bunastare sub toate formele ei. In momentul in care nevoile primare sunt atinse oamenii se orienteaza spre slefuirea propriei "bunastari". Vrem haine mai frumoase , masini mai scumpe, restaurante rafinate, trabuce "hand -made", pantofi la fel. Intra in scena artizanii unicatelor. Brandurile propun orgoliu. Propun imagini ideale. Blugii iti propun eroi cu bicepsi pe motociclete sfidand limitele. Cate o femeie intangibila priveste dincolo de tine si te face sa crezi ca doar invaluindu-te in parfumul ei si privirea ta va capata aura aceea de indiferenta perversa. Bancile iti propun barbatul cu ceas scump iar ceasurile scumpe iti propun bancheri. Bauturile energizante vorbesc despre orgoliul inteligentei. Ele nu sunt pentru oameni obositi ci pentru oamenii care vor sa topeasca limite. Masinile de clasa mare privesc sfidator din spatele spoilerelor cu design rautacios. Sfideaza masinile mici destinate plebei. Brandurile se asociaza cu eroi inventati de stapanii vanzarilor si de magicienii Photoshopului.Cumparam si ne identificam pana la confuzie cu produsele noastre. Suntem mai obraznici si mai stapani pe sine cu fiecare pereche de blugi, masina, parfum, ceas, sampanie sau mai stiu eu ce iluzie palpabila vine sa ne incurajeze ca realitatea este cea de pe mashurile care acopera cladirile. Suntem puternici si orgoliosi in spatele cailor putere. Urcam in lifturile care ne duc catre ultimele etaje ale bunastarii. Chiar daca nu avem acces pana sus coboram din lift si incercam sa fortam scara de incendiu.Apoi intr-o zi cand totul merge fabulos, unul din cele mai simple si umane sentimente bate la usa noastra: umilinta. Ne uitam pe vizor si nu ne vine sa credem ca acest cersetor jerpelit in preajma caruia detestam pe vremuri sa ne aflam a gasit calea sa ajunga sus acolo in imperiul pe care cu greu l-am construit si ni l-am asumat. Umilinta insa nu tine cont de branduri si nici de imgini ideale. Ea este un fapt al lumii reale cea pe care ne luptam s-o parasim zi de zi, amagiti de iluziile vanzatorilor de "concret". Cu cat mai mare orgoliul cu atat mai adanca umilinta. Caci nu, de cele mai multe ori nu suntem nici eroii cu bicepsi de pe motociclete, nici bancherii cu ceasuri scumpe. Nu suntem nici frumosii siguri pe sine ai lamelor de barbierit si nici femeile redutabile de pe vitrinele magazinelor cu bijuterii.Cand ne dam jos din bolizii cu hoarde de cai putere suntem din nou pe picioarele noastre. Fragili si mandri.De cele mai multe ori suntem doar bieti oameni incercand zadarnic sa schimbam conceptul de OM. Iar discrepanta dintre orgoliu si umilinta se adanceste pe zi ce trece in lumea asta care vinde orice. Ingeri cazuti din paradisul brandurilor, umilinta ne invata din nou sa traim. Simplu.