Schimba-te !

La diversele critici ale sistemului sau societatii noastre lumea intreaba aici pe blog: bine dar nu vii cu solutii, nu vii cu ceva concret? Raspunsul meu este simplu: incercarea de a-i schimba pe altii din perspectiva propriei noastre subiectivitatti este dupa cum bine stim sortita esecului.Cred ca doar schimbandu-ne pe noi in raport cu nemultumirile fata de sistem ne poate ajuta.Dar asta cu schimbarea de sine in locul schimbarii celuilalt e un fapt greu de constientizat si de acceptat. In definitiv, de cele mai multe ori we just love the way we are.Suna a filosofie ieftina dar este micul meu adevar pe ziua de azi.

PS. Ce sansa am eu sa-l schimb pe burtosul cu Logan care arunca servetelul imbibat de shawrma in intersectie la Romana?

Umilinta oamenilor si brand-ul

Povestea lumii moderne vine peste noi cu orgoliu de brand. Lumea alearga dupa bunastare sub toate formele ei. In momentul in care nevoile primare sunt atinse oamenii se orienteaza spre slefuirea propriei "bunastari". Vrem haine mai frumoase , masini mai scumpe, restaurante rafinate, trabuce "hand -made", pantofi la fel. Intra in scena artizanii unicatelor. Brandurile propun orgoliu. Propun imagini ideale. Blugii iti propun eroi cu bicepsi pe motociclete sfidand limitele. Cate o femeie intangibila priveste dincolo de tine si te face sa crezi ca doar invaluindu-te in parfumul ei si privirea ta va capata aura aceea de indiferenta perversa. Bancile iti propun barbatul cu ceas scump iar ceasurile scumpe iti propun bancheri. Bauturile energizante vorbesc despre orgoliul inteligentei. Ele nu sunt pentru oameni obositi ci pentru oamenii care vor sa topeasca limite. Masinile de clasa mare privesc sfidator din spatele spoilerelor cu design rautacios. Sfideaza masinile mici destinate plebei. Brandurile se asociaza cu eroi inventati de stapanii vanzarilor si de magicienii Photoshopului.Cumparam si ne identificam pana la confuzie cu produsele noastre. Suntem mai obraznici si mai stapani pe sine cu fiecare pereche de blugi, masina, parfum, ceas, sampanie sau mai stiu eu ce iluzie palpabila vine sa ne incurajeze ca realitatea este cea de pe mashurile care acopera cladirile. Suntem puternici si orgoliosi in spatele cailor putere. Urcam in lifturile care ne duc catre ultimele etaje ale bunastarii. Chiar daca nu avem acces pana sus coboram din lift si incercam sa fortam scara de incendiu.Apoi intr-o zi cand totul merge fabulos, unul din cele mai simple si umane sentimente bate la usa noastra: umilinta. Ne uitam pe vizor si nu ne vine sa credem ca acest cersetor jerpelit in preajma caruia detestam pe vremuri sa ne aflam a gasit calea sa ajunga sus acolo in imperiul pe care cu greu l-am construit si ni l-am asumat. Umilinta insa nu tine cont de branduri si nici de imgini ideale. Ea este un fapt al lumii reale cea pe care ne luptam s-o parasim zi de zi, amagiti de iluziile vanzatorilor de "concret". Cu cat mai mare orgoliul cu atat mai adanca umilinta. Caci nu, de cele mai multe ori nu suntem nici eroii cu bicepsi de pe motociclete, nici bancherii cu ceasuri scumpe. Nu suntem nici frumosii siguri pe sine ai lamelor de barbierit si nici femeile redutabile de pe vitrinele magazinelor cu bijuterii.Cand ne dam jos din bolizii cu hoarde de cai putere suntem din nou pe picioarele noastre. Fragili si mandri.De cele mai multe ori suntem doar bieti oameni incercand zadarnic sa schimbam conceptul de OM. Iar discrepanta dintre orgoliu si umilinta se adanceste pe zi ce trece in lumea asta care vinde orice. Ingeri cazuti din paradisul brandurilor, umilinta ne invata din nou sa traim. Simplu.

Mana Domnului

Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei.Te plimbi te uiti te invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe...

Drogurile ...

De ce au drogurile succes. Pentru ca ele te ajuta sa te transfigurezi. O alta realitate. Asta este una din cele mai frecvente aspiratii ale omului: o alta realitate.
Pentru asta drogurile sunt bune: marijuana pentru relaxare, heroina pentru nepasare si uitare de sine, cocaina pentru "witty mind and precise body, endless energy"

Toate campaniile antidrog vorbesc exclusiv despre efectul nociv.Si atunci copiii si teribilistii percep de fapt teoria fructului interzis.

Eu zic asa. Cand vrei sa te apuci de droguri gandeste-te ca e ca si cum te culci cu o femeie superba dar infestata cu HIV. Va fi the fuck of the century. And then u gonna die...slowly. In rest drogurile sunt bune.Ca si femeia superba infestata cu HIV.

Interzis minorilor

Sa plecam de la acceptarea faptului ca toti am privit cel putin o data un film porno. Celor care nu se afla in situatia asta nu ma adresez. Cred ca ati remarcat cu totii inutilitatea barbatului in filmele porno. Adica singurul lucru important pe care il aduce barbatul intr-un film porno este erectia si ca o consecinta a acesteia penisul.

Penisul si femeile sunt actorii principali. De barbati practic ne putem lipsi in filmele porno. Nu cred ca cineva ar fi deranjat daca le-ar fi decupate corpurile, asa ca in Photoshop si din ei ar ramane doar penisurile.

Noi am ramane concentrati pe interactiunea penis-femeie si nu ne-ar deranja prea tare ca au disparut din cadru doua maini, doua picioare si un trunchi si un cap de futalau. Ar putea chiar sa lase gemetele barbatului ca fundal sonor si am obtine un efect artistic marca " Ghost".

Ma rog nu as vrea sa divaghez prea tare. Raman insa la ideea ca doar prezenta penisului si a unei blonde bune intr-un filmuletz porno sunt conditiile sine-qua-non pentru reusita lui. Barbatii sunt balast. Ba, daca mai sunt si putin burtosi risca sa aiba un efect negativ asupra privitorului caruia i s-ar desprinde privirea din intamplare de pe tzatzele, buzele, cracii sau bucile blondei principale.

De ce aceasta mica dizertatie? Cred ca suntem cu totii de acord ca politicienii romani sunt vedetele noastre porno. Ei fut Romania zi de zi din toate pozitiile cu penisuri mari si groase. Asistam neputinciosi la acest film care se proiecteaza in mod obligatoriu sub ochii nostri.

Intrebarea mea este: daca politicienii si prietenii lor tot fut Romania in draci n-ar putea sa faca in asa fel incat sa nu mai fim obligati sa-i vedem si pe ei zilnic? Sa le vedem doar penisurile? Ar fi mai putin scarbos pentru noi. Si oricum nu cred ca se masturbeaza nimeni la filmul asta porno.

Prin urmare am putea fi scutiti macar de fetze si burti, de gemete si grohaituri, agonie si extaz politico-sexual. Dragi politicieni, futeti Romania in liniste, luati-ne sonorul si imaginea!

Ma intreb cand o sa realizam pe bune ca Romania (eterna curva sodomizata amanta neputincioasa a mitocanilor conjuncturali) suntem fiecare dintre noi?

Moartea si lupta unui om....

Am privit un om luptand cu moartea. Are ceva din maretia simfoniei Eroica.

Orgoliul. Orgoliul e o forma de a-l provoca pe Dumnezeu. Oamenii nu-si regasesc fragilitatea in Orgoliu. Priviti satrapii Lumii pe paturi de spital.

Aveti grija cand scuipati. Cei care o faceti. De multe ori flegmele nu-si ating tinta si se raspandesc in mii de stropi care ii murdaresc pe cei din jur.

Nu banii te schimba. Ideea ca ai putea sa-i pierzi. Dorinta de a-i avea.

Incruntarea spancenelor ....

Nu stii exact cand se termina copilaria. Si chiar de-ar fi asa, chiar daca ti s-ar spune, azi e sfarsitul copilariei tale, nu te-ar interesa. Dorinta sa porti ceas si pantofi eleganti e prea mare. De atita timp i-ai studiat pe barbatii filmelor tale preferate si acum esti atat de aproape. Trenuletul e mic, mult prea mic iar Andy, Freddy, Mojo, Bozo sau cum l-o mai fi chemand pe clovnul de plus al primilor tai ani e deja rutina.

Ti-e rusine sa-l mai iei in brate noaptea acum cand esti cu gandul la ea. Alunecos ti s-a strecurat in suflet gandul ca ea te-ar putea tine de mana. Si durerea asta. Ce-i cu durerea asta in capul pieptului care-ti aduce prima cuta intre sprancene? De-abia vizibila ce-i drept totusi o cuta. Apare mereu cand e ea in preajma si-l priveste mai mult pe Matei. Matei nu mai e prietenul tau cel mai bun...poate nici n-a fost. E egoist si nu paseaza niciodata in fata portii.

Te trezesti c-o rogi pe mama sa-ti calce tricoul alb. Mama-ti zambeste si tu ai senzatia ca stie si te inrosesti. Trenul se pune incet in miscare cu roti scartainde si copilaria ramane in urma, nu stii ca nu te vei mai intoarce niciodata acolo dar esti bucuros, vantul se involbura si-ti biciuie fata iar trenul in care te-ai urcat este adevarat si plin de senzatii tari...Acum gandul la ea nu e doar gand, e fierbinteala si freamat ce nu-ti dau pace noaptea, stii ca se apropie clipa, vorbesti despre asta precum barbatii pe care i-ai vazut prin filme...

...acum esti obraznic pentru intaia oara cu unul dintre ei si asta te face fericit mai ales ca a fost si ea de fata...trebuie sa fi observat ca ai avut tupeu cu domnul ala...nici prin cap nu-ti trece ca ea era fascinata de linistea privirii lui blocandu-ti insulta...te duci acasa si nu poti sa dormi, senzatii noi iti scurma prin suflet si-si fac loc spre apa ta vie...in curand nu va mai fi doar izvorul curat pe care l-ai tinut ascuns...picurii ploilor negre o sa-l murdareasca, depinde de tine sa-i faci alte canale ca sa-l tii neintinat...
........................................................................................................................................................................

peste ani, intr-o dimineata in care ai timp sa stai in fata oglinzii, privesti apatic si tulbure barbatul din fata ta...are o cuta intre sprancene bine conturata chiar si atunci cand se uita senin, linistit...te uiti in oglinda urmarind cararile fetei fara sa te intrebi cand s-a sfarsit copilaria...

Vara si caldura

Caldura de azi ma duce cu gandul la suferinta uscata a femeilor din romanele lui Marquez. In general suferinta in romanele sud-americnilor are ceva uscat, apasator dar e si marcata constant de prezenta soarelui. La polul opus sunt rusii si Strindberg. O suferinta rece, selenara.

YABANCI Lambada Remix 2010/ 2011