Stomacul se revolta si adrenalina ma paraseste odata cu transpiratia. Se scurge din mine in timp ce o lehamite placuta pune stapanire pe fiinta mea. Toate astea in cateva secunde. Se poarta ca o femeie frumoasa si capricioasa. Nu poate fi alta comparatie. Ma lasa s-o incalec si-mi da senzatia ca voi fi stapan pe situatie. Am sa-i framant sanii si-o sa-mi amorteasca saliva privindu-i formele si-o sa ma respinga cand mi-e lumea mai draga. Asa face si acum. Sta in puterea mea s-o starnesc si s-o infranez. Dac-o lovesc se inroseste si vibreaza din toata fiinta ei. E perversa si raspunde pe masura. Ochii-i sticlesc, lucesc a paguba si gheata, a dementa care ma face sa vreau sa-i dau mai mult. Sunt una cu ea si cu aerul prin care calatorim infasurati.
Ma musca, horcaie ca o tarfa in calduri, se imbufneaza si ma incolaceste cu gambe perfecte ca dunele de nisip netulburate de vant. O potolesc cu o singura miscare si ma priveste pe sub genele false care dau masura ochilor in care mi se oglindesc slabiciunea si poftele. Fugim amandoi de nebuni, catre un orgasm pe care n-o sa-l atingem niciodata impreuna caci ar insemna sa ne facem una cu pamantul, cu fumul, cu zidurile sau copacii, cu orizontul. O sa ramana un preludiu pentru care va trebui sa ma gandesc la alt final, asta cand femeia de sub mine va desfereca gandurile de pe centrifuga povestii noastre.
Un singur gand imi trece prin minte, izolat pe un velodrom imaginar, acela de a fi cat mai mult cu ea, in ea, sub ea, una cu sufletul si toata fiinta ei, gonind ca un ogar nebun dupa iepurele din fata mea pe care habar n-am ca n-o sa-l ating vreodata. Imi bubuie inima si-mi uit prezentul, simt cum imi vine sa-mi pun dinamita in colturile sufletului si sa declansez, sa se faca tandari, sa nu ramana nimic decat viteza si vant.
Cand au construit masini, barbatii s-au gandit la femei. Nu exista alta comparatie.
Aseara am condus un Ferrari. A fost sex pur cu amanta nestapanita si rafinata a unui mafiot italian, intr-una din toaletele unui cazino din Monte Carlo. Ar fi putut sa intre oricine, oricand, peste noi, viata mea ar fi putut sfarsi intr-un cos de gunoi pe o strada obscura, nestiut de nimeni sau mai simplu cu creierii raspanditi pe faianta cremoasa si trupul chircit intr-o pozitie grotesca...
...as fi putut sfarsi dintr-o clipa in alta si cu toate astea am dezbracat-o cu patima, cu furie, plesnind de viata mai mult decat oricand, cu inima drum’n bass si gandurile lesinate de foame... iar ea mi s-a daruit zambind, sigura pe ea si gata sa-mi satisfaca poftele bolnave de viteza, cu o singura conditie, sa stiu s-o fac sa tremure, sa stiu s-o fac sa mai simta, fara sa ne omoram pe amandoi... repede, repede, o clipa cat un veac, sete, furie, lacrimi, libertate in captivitate, usita coliviei deschisa doar pentru cateva momente, dunga alba continua, buclele ei naclaite de mirosul sudorii mele... mai mult si mai mult, mai repede, mai tare, mai adanc, pana la fund pedala ca un pahar cu lichidul placerii si frana ca o palma care sa te aduca cu picioarele pe pamant... frana care sa-ti spuna ca esti om, acceleratia care sa te asigure ca nu vei fi niciodata inger...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu